Cine sunt eu?

identitate sineEu am atribute, credinte, dorinte, principii de actiune prin care ma disting de ceilalti, toate aceste elemente formeaza o identitate, este motivul pentru care multe femei nu isi mai schimba numele cand se casatoresc sau devin frustrate dupa nasterea unui copil.

 

Identitate

“Identitate” este un termen din ce in ce mai des utilizat si invocat in explicarea propriilor actiuni, mai ales datorita ultimelor tendinte din socializare, de a ne exprima opinia ori de cate ori avem ocazia sau de a exprima amanunte despre propria persoana care nu demult erau considerate intime. Desi este frecvent intalnit nu este usor de definit si capata atatea sensuri cate context de folosire. De ce este importanta intelegerea acestui concept atat de amplu? Pentru ca aceste elemente ne pot ajuta sa intelegem multe dintre frustrarile zilnice. Mai precis, sa luam in considerare niste fenomene destul de des intalnite in ultimul timp: multe femei nu isi mai schimba numele cand se casatoresc sau sa analizam cazul femeilor care inainte de a naste un copil aveau o cariera profesionala plina de satisfactii, iar dupa nastere devin extrem de frustrate sau chiar depresive datorita noului stil de viata. Ambele cazuri pot fi intelese prin prisma conceptului de identitate.

Ce inseamna identitate?  Pentru a raspunde la aceasta intrebare avem nevoie de inca una: Cine sunt eu? In momentul in care cuiva i se pune aceasta intrebare de cele mai multe ori va raspunde printr-o insiruire de informatii de genul: numele, statutul marital, profesia, cati copii are, ce actiuni a intreprins in decursul vietii, ce anume ii place si ce nu ii place, valorile personale; detaliile care urmeaza dupa nume apar, de la individ la individ, in ordinea importantei pentru propria persoana sau pentru grupul la care individul apartine.

stima de sineCum sa renunt la cine sunt eu?!

Identitatea uneste deci aspecte fizice cu aspect sociale si personale; dimensiunea sociala este data la modul general de roluri, etichete aplicate unor persoane din partea carora se asteapta sau sunt chiar obligate sa aiba numite comportamente si actiuni in anumite situatii; acest lucru explicand frustrarea care se naste din presiunea pe care o resimt persoanele din exemplele de mai sus – in cazul primeia este asumarea rolului de femeie casatorita, exact cum am afirmat mai sus, primul element care descrie “cine sunt eu?” este numele. Numele inca de la inceputul existentei persoanei face parte din identitatea sa, il distinge de ceilalti, il face deosebit. In cazul femeii care tocmai a nascut, ea trebuie sa abandoneze un rol vechi, care ii aducea multe satisfactii, care prin obiectivele atinse contribuia cu sens existentie sale, si sa integreze un rol nou, cel de mama. Situatia dificila in care se afla nu devine evidenta decat in momentul in care consideram identitatea un set de atribute, credinte, dorinte, principii de actiune prin care o persoana se distinge in mod relevant in societate, de care persoana este mandra, sau de care nu este mandra dar considera ca nu le poate schimba si care au continuitate si consecventa. Tocmai nevoia de consecventa face dificila tranzitia si inglobarea armonioasa a rolurilor in cazul mamei.

Stima de sine

sine euMulte din atributele pe care o persoana le descrie ca facand parte din propria identitate sunt motive de mandrie, ceea ce inseamna ca modificarea acestora duce la o pierdere a respectului de sine, mamei ii scade stima de sine, pentru ca inainte de a avea copilul se incadra perfect in categoria sociala mult valorizata in present de femeie de cariera. Asadar inafara de beneficiile incadrarii intr-un anumit grup apar si constrangerile rolului si impactul psihologic asupra individului. Faptul ca identitatea sta la baza stimei de sine explica de ce asimilarea de elemente incompatibile poate sa dea nastere la emotii atat de puternice, practic daca nu mai actionez conform valorilor si principiilor mele, nici nu mai gandesc cum gandesc eu, nu mai sunt eu.

Avem atatea Eu-ri cate grupuri existente a caror opinie ne afecteaza, spunea William James, deci si identitatea desi constanta are un grad de flexibilitate, persoanele raporteaza fluxul de informatii noi la propia existenta asigurand astfel continuitatea si unitatea imaginii de sine si a identitatii.

Una din functiile cele mai importante ale identitatii este cea de a ne motiva pentru a actiona intr-un anumit fel deci si de a explica si incadra intr-un context un comportament. De multe ori spunem “Eu n-as putea niciodata sa faca asta”. De ce? Pentru ca ar contrazice felul meu de a fi si de cele mai multe ori mi-ar strica imaginea pe care o am despre mine, chiar daca nu ar exista consecinte direct observabile. M-ar face sa ma simt ca eu valorez mai putin si ca nu mai sunt special, diferit de ceilalti, deci identitatea este si felul in care individul simte despre sine, felul in care se percepe si se intelege.

Identitatea ne ajuta sa intelegem mai bine multe din propriile reactii sau anumite comportamente pe care le vedem la altii, ca femeia care nu isi schimba numele la casatorie, care nu o face doar pentru ca este o moda, ca femeia care este deprimata pentru ca este doar mama nu este doar plictisita sau obosita, sau adolescentul care respinge adultii si ideile acestora nu o face doar din cauza hormonilor sau a incapatanarii.