Frica la copii si adolescenti

frica frici copii adolescentiCopii si adolescenti speriati

Frica in general, dar mai ales cea de inadaptare, pe care nici unul din noi nu o depaseste complet, incepe in copilarie cand copiii devin din ce in ce mai independenti si trebuie sa infrunte lumea singuri. Aceasta temere este mai acuta la adolescenti care au o nevoie de integrare si apartenenta mai puternica. Se tem de critica, de batjocura, de ridicol. Isi formeaza imagini ideale pe care adesea le este greu sa le indeplineasca. Nici indoiala permanenta nici increderea exagerata, fara dubii, nu sunt bune pentru adaptarea optima; un anumit grad de nesiguranta este sanatos.

Cum se formeaza frica?

Copiii care provin din familii in care a existat violenta sau dispute familiale intense au tendinta de a trece prin viata foarte prudent. Aceasta este o metoda de supravietuire invatata in familie pentru a nu declansa furia inexplicabila a parintilor care poate sa apara in orice moment. Rezultatul direct al acestor situatii infricosatoare din familie este o stare de anxietate. Dominarea, lipsa de respect, critica constanta, pretentii prea mari, si faptul ca trebuie sa tina partea cuiva in disputele din familie, toate produc o stima de sine scazuta si anxietate. Faptul ca au crescut intr-un mediu de ostilitate mascata intre parinti, cand parintii nu exprima in mod deschis ce simt sau ce ganduri au, provoaca confuzie si anxietate multor copii, care simt pericolul dar nu pot identifica sursa. Parintii pot urma anumiti pasi pentru a gestiona fricile copiilor, urmareste acest link pentru a citi ce poti face ca parinte.

Parintii supraprotectivi, de asemenea dau nastere fricii la copii datorita faptului ca nu sunt bine pregatiti sa supravietuiasca singuri si ca au nevoie de protectie. Protectia exagerata se datoreaza temerilor parintilor, care inafara ca transmit ideea ca cei mici nu sunt capabili sa fie independenti, le transmit si toate fricile, o viziune deformata, nerealista si inspaimantatoare asupra vietii, asupra oamenilor, a relatiilor si a provocarilor care apar in mod natural. Vad pericole peste tot.

Cei crescuti intr-un mediu plin de caldura, securizant, unde sunt exprimate emotii pozitive, unde se comunica deschis, si unde le sunt sesizate fricile, in care sunt ajutati si incurajati sa-si verbalizeze emotiile, si in care se iau masuri pentru a li se rezolva fricile, vor avea nivele mai scazute de frica. Nimeni nu poate fi eliberat de toate fricile, de toate ingrijorarile si de toate comportamentele de autoprotectie, insa copiii care sunt crescuti intr-un mediu care prezinta siguranta emotionala, au mai putine sanse sa sufere de anxietate mai tarziu in viata.