Ce este un proces de doliu?
Doliul este reactia la moartea unei fiinte iubite si este considerat normal in limitele a doua luni de la deces; este o tulburare care seamana din punct de vedere a simptomelor atat cu tulburarea depresiva cat si cu stresul posttraumatic iar inafara de tristete, prezinta o serie de alte simptome caracteristice: vinovatia, ganduri legate de notiunile de viata si moarte, ganduri legate de inutilitate, lentoare, modificari vizibile in modul de functionare din viata de zi cu zi, uneori convingerea perceperii vocii sau imaginii persoanei decedate.
Este foarte frecvent sa auzi o persoana care tocmai a pierdut pe cineva drag sa spuna ca ar fi putut face mai mult pentru cel decedat, ca ar fi putut schimba cursul evenimentelor, ca isi doreste sa fi procedat altfel sau sa schimbe trecutul. Se gandeste la sensul vietii, la cat de util este pentru ceilalti, la functia sa in societate in general, la valorile sale in viata, la prioritati. Incep intrebari existentiale: la ce bun sa traiesti? ce este moartea? ce sens are viata daca oricum se termina cu moarte? Incep intrebari despre cat de bine este folosit timpul, despre fericire. O mare parte dintre persoanele care au pierdut pe cineva vor incepe sa isi puna intrebari legate de spiritualitate, despre religie, despre ce este dupa moarte, sau sa caute un vinovat pentru ceea ce s-a intamplat. In aceasta situatie, inafara de sentimentele de vinovatie, pot sa apara emotii puternice de furie si nepuntinta, inutilitate, care se alimenteaza unele pe altele.
In cazul in care persista peste aceste 2 luni si sunt asociate cu o deteriorare functionala majora sau includ simptomele de mai sus, ideatie suicidara, halucinatii, delir sau lentoare notabila (conform DSM V), este momentul sa se consulte un specialist (psiholog clinician sau psihiatru), iar persoana in cauza sa inceapa un program de psihoterapie. De cele mai multe ori pacientii care se prezinta la cabinet vor spune singuri ca sunt deprimati, descriu starea ca fiind un fel de disperare sau ca au ramas blocati dupa moartea celui drag, parca au ramas blocati in timp si nu mai pot inainta in existenta lor. Au tendinta sa ignore toate lucrurile pozitive care ii inconjoara, toate lucrurile bune care li se intampla in fiecare zi, si nu mai acorda importanta propriei persoan
e sau celor din viata lor.
In momentul in care persoana aflata in doliu se adreseaza psihologului unul dintre factorii importanti in evaluarea psihologica este cunoasterea contextului cultural din care provine, pentru a intelege ce inseamna doliu pentru ea
, deoarece durata si expresia doliului „normal” variaza considerabil la diferitele grupuri culturale (perioada in care este “plansa” persoana decedata si durata ritualurilor variaza foarte mult de la o cultura la alta). Persoana indoliata considera dispozitia sa trista ca „normala” desi poate solicita ajutor specializat pentru usurare a simptomelor asociate, cum ar fi insomnia sau anorexia (pierderea apetitului si pierderea in greutate fiind destul de comuna in faza de doliu) si pentru o reorientare spre sine si spre viata, spre prezent si viitor.
Frecvent persoana indoliata nu reuseste sa se exprime legat de pierderea suferita, de teama ca acest lucru o va face si mai greu de suportat, fara sa stie ca in acest mod isi poarta durerea cu ea, nereusind sa se desparta nici de persoana pierduta nici de durerea provocata de pierdere. Astfel ca se face un travaliu terapeutic care are ca scop recuperare lor din punct de vedere emotional si social.
Obiective in travaliu de doliu:
- Stimularea capacitatii de a verbaliza si gandi pierderea simultan cu constientizarea caracterului natural al mortii
- Catharsis-ul
- Gasirea unor resurse relationale adica a persoanelor care pot sprijini pe cel in doliu
- Stimularea contactului cu propriile resurse si restaurarea sentimentului de putere personala
- Alinarea sentimentului de singuratate si centrarea pe viata, prezent si viitor
